Mi se lipesc degetele ca nişte magneţi, tastele se scufundă în praf şi o veche dorinţă mă mai arde. Mâinile mele sunt ruginite dar el mă înţelege şi mă poartă uşor spre calmul de odinioară. Îmi era dor de acest sunet, de aceste atingeri plăcute şi greutatea lui neschimbată în braţele mele… Tot pe o pagină ştearsă mi se oferă, cu acelaşi trup de literă din care am gustat primăverile timpurii.
Doare să-i mai scriu, aş lăsa doar un bilet de adio.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu