Frunze

Am revenit...dupa mult timp ce-i drept dar am revenit..o data cu mine a ajuns si toamna in oras...azi ploua..iar,si ma simt ca un "erou" de poezie bacoviana,simt ca ma topesc sub picaturile grele de ploaie...Frunzele uscate din parc mi-au soptit un secret,pe care o sa il tin pentru mine, voi daca vreti sa il aflati trebuie sa mergeti in parc sa le vorbiti si daca sunteti cuminti poate va vor spune si voua...
M-am plimbat de nebuna pe strazi prin frunze uscate cu castile in urechi,m-am simtit atat de fericita,lumea se uita iar ciudat la mine, insa noroc cu batranul si batrana in verde, ei mi-au zambit atat de bland incat m-au facut sa cred ca mai exista speranta pentru lumea asta...
In barul plin de oameni si de fum amestecate cu acorduri de chitara si lovituri puternice de tobe am cunoscut un om, un om care m-a facut si el sa zambesc...incep sa cred ca toamna este anotimpul in care zambesc cel mai des, si ma intreb de multe ori de ce lumea spune ca este anotimpul depresiilor..eu toamna stau cel mai des de vorba cu mine si ma bucur cel mai tare de natura care ma inconjoara si ma fascineaza pe zi ce trece mai mult...
Imi doresc sa fiu un copacel batut de vant,cu frunze rebele, care se stramba la cei ce stau langa trunchiul lui, dar care totusi ii imbratiseaza cu multa iubire...
Fumul de betisoare iar imi inunda camera, noroc cu aburul ceaului de scortisoara care ma invaluie calduros...am obosit, as vrea sa fug in lume, dar de data asta sa ma intorc, nu pot sta prea mult departe de oameni, dar as vrea sa petrec mai mult timp cu mine...ma duc sa mananc..o sa revin...

un fluture sau ce?

Ma simt pierduta...pierduta undeva unde nicio raza de soare nu ma poate atinge.Ma simt ca pe fundul oceanului,dar de fapt sunt intr-un colt al camerei si-mi dau seama ca nimic nu e asa cum am sperat!Ma simt ca un fluture cu arpile taiate ce se zbate in locul obscur in care a fost pus.Un fluture care incearca sa zboare si nu poate...
Dar aripile imi vor creste din nou.Poate acum,poate maine sau poate intr-o zi cand,gandindu-ma la ce a fost,imi voi da seama ca nimic nu era asa de tragic.Maine voi fi din nou eu,dar nu eu cea adevarata,ci fluturele cu aripi mari si frumoase pe care il stie toata lumea.Dar nimeni nu va sti ca,de fapt,aripile nu sunt adevarate,ci doar niste plasmuiri incredibil de reale.Dar cand aripile cele adevarate imi vor creste din nou,voi putea in final cuceri cerul....