Craciun

Am început să scriu mesajul acesta de câteva ori.. l-am tot şters.. îl scriu din nou. Îi salut cu drag pe toţi cei care nu s-au bucurat de Crăciun dintr-un motiv sau altul. Pe cei care nu s-au bucurat "dintr-un motiv" îi salut cu mâna dreaptă.. pe cei care nu s-au bucurat "dintr-altul".. cu mâna stângă.

Îi salut pe toţi cei care au fost cu colindul şi nu au simţit în ei bucuria adevărată a naşterii Mântuitorului. Îi salut pe toţi cei care au ascultat colinde şi nu au auzit cântecul sublim al îngerilor care au cântat la iesle. Îi salut pe toţi cei care au mâncat sau au băut şi nu s-au simţit săturaţi. Îi salut pe toţi cei care au primit sau au dat cadouri şi nu s-au simţit satisfăcuţi. Îi salut pe toţi cei care au primit pe mess cele mai impersonale urări de Crăciun. Îi salut pe toţi cei care au auzit de atâtea ori "Crăciun fericit" încât aceaste cuvinte au devenit cuvinte de lemn în care bate toaca cea mai amară tristeţe. Îi salut pe toţi cei care au fost înconjuraţi de prieteni, dar au simţit că lipseşte cineva. Îi salut pe toţi cei care au fost mereu pe drumuri şi nu prea au dat pe acasă..

Atunci când urări precum "Crăciun fericit" şi "Sărbători fericite" devin.. cuvinte de lemn.. înseamnă că inima ta a început să fie "de lemn". Şi ce îţi rămâne de făcut? Să începi să o zdrobeşti... să îi smulgi aşchiile.. rând pe rând... să o frămânţi în pumni şi.. să o faci cadou, pentru că tot e Crăciunul.. unui tămplar. Am auzit de un Fiu de tâmplar (nu era chiar copilul lui, ci al soţiei sale.. şi al lui Dumnezeu). Din Israel. Am auzit că se pricepe de minune la prelucrat inimi zdrobite. Intră în ele cu dalta.. cu ciocanul.. Procesul mai este cunoscut şi sub numele de "mântuire" şi este cel mai dureros proces.

Aşadar.. se pare că nu trebuie să vă mai urez un "Crăciun fericit", ci un "Crăciun dureros" în care să fiţi modelaţi de Hristos şi.. să îl lăsaţi să vă modeleze nu numai de sărbători.. ci în fiecare zi.

Îi salut pe toţi cei cu inimile zdrobite.. pline de aşchii.. Îi salut pe toţi cei care sunt dăltuiţi şi le doresc sărbători pline de lovituri :)

"Dumnezeu ne frânge inima pentru a pătrunde mai adânc în noi"...

Nu mai caut pe google un Crăciun fericit. Suferinţa nu se învaţă pe net.. ci se trăieşte.

se gandea

Era noapte…Ea privea iarasi cerul instelat si isi punea mii de intrebari...gandul ii zbura cu o rapiditate ametitoare de la un subiect la altul....se gandea la el...se gandea la ea...se gandea la intreaga lume in care se simtea captiva si obligata sa traiasca....se gandea iar la el...iar la ei...la ceea ce au fost ei....stia ca nu poate sa planga..de aceea zambea si se simtea intr-un fel libera..pentru ca asa cum zice si janis joplin intr-un cantec: ''freedom is just another word for nothing left to lose''....zambea gandindu-se ca pana la urma o zi nu inseamna nimic...nici o saptamana...nici o luna....si a vazut pe propria ei piele ca nici un an nu inseamna nimic...pana la urma a inteles ca timpul este relativ...nu conteaza cat timp trece...ci conteaza felul in care trece...pentru ea din momentul asta avea de gand sa treaca frumos...sa fie happy cat mai mult...sa faca ceea ce isi doreste si sa aibe numai ganduri bune...despre ea..despre el..despre tot ceea ce o inconjoara....avea ganduri mari..si poate pentru prima data in viata ei...nu se temea de ele...si stia ca le va putea duce la bun sfarist....chiar daca uneori vor fi umbrite de dorul nespus pentru el....pentru prima data in ultimul an Ea zambea din toata inima...poate ca o ajutase putin si el...poate ca se ajutase singura...insa in orice caz ceva se schimbase...parca vantul de afara nu mai era atat de rece ca in celelalte seri..si parca nici ploaia nu mai era atat de rece...acum era usor calduta si avea o aroma linistitoare....Gandindu-se la el,Ea primea putere sa continue lupta cu timpul si cu ea....primea un zambet in fiecare dimineatza si un sarut de noapte buna in fiecare seara in care isi punea capul pe perna...Ea primea ceva de la el...ceva ce poate el ii daruia..sau poate ceva ce ea fura de la el....dar cu instiintarea lui...cel putin asa credea ea..si poate ca..gandea bine...

O stare

Stau pe marginea patului, cuprinsa de fantezie, puţin obosita de efortul cititului ce s-a adăugat oboselii acestei zile de lucru. Mobila familiară, biroul cu laptopul, noptiera cu toate cărţile începute şi telefonul care mă va trezi dimineaţă, îmi dau o anumită stare de beatitudine. Mă simt bine aici, o parte din visele mele sunt ascunse în această cameră.

În ultimele seri am citit, iar melancolia m-a purtat şi la acea perioadă din viaţa mea, când citeam mai mult şi nu aveam nici o grijă. Singura grijă era dată de stresului de la şcoală. Frământări mai am si acum. Îmi auduc aminte de scârba şi frustrarea ce mi-o provoca uneori şcoala, de unele probleme de familie dezbinată şi desigur si de alte câteva esecuri. Atunci nu aveam nici măcar grija că nu iau atitudine în fata stresului ce mi-l provoca şcoala şi nu-mi asum o anumită strategie de a-l combate. Nu cunoşteam un alt mod de a privi viaţa aşa că o lăsam să meargă de la sine. Eram plina de vise măreţe şi false impresii despre puterea mea interioară care nu exita fiindcă nu făceam nimic în direcţia apariţiei ei.

Nu ştiam pe atunci că ceea ce e important în viaţă e o atitudine optimistă care să te menţină mereu în formă pentru a interacţiona într-un mod curajos cu mediul înconjurător. Nu ştiam că trebuie să transformi mediul înconjurător dacă e cazul, dar să nu te lasi niciodată transformat de el. E important să fii în control când e vorba de tine şi să ştii ceea ce îţi doreşti, să lupţi pentru a deveni mai bun şi sa fi întotdeauna responsabil pentru faptele tale. E important să fii sincer, în primul rând faţă de tine, iar apoi faţă de cei apropiaţi şi chiar faţă de oricine. E important să ştii unde eşti şi să fii prieten şi cu cei mai slabi şi cu cei mai puternici decât tine. E important să nu priveşti de sus nici când ai putea fi îndreptăţit să o faci şi să înţelegi mereu nevoile celorlaţi. E important să iubeşti oameni şi să te înconjori cu oameni pe care să poţi să-i iubeşti.

Probabil aş mai putea adăuga şi alte lucruri pe care le-am învăţat de la viaţă,atata cata e, însă nu vreau să creez o listă completă ci doar să descriu starea în care mă aflu acum. Un regret fin mă pătrunde: dacă aş fi ştiut aceste lucruri încă de atunci... Aş fi ştiut ce să studiez şi aş fi devenit buna într-un domeniu sau altul, aş fi strâns în jurul meu un grup de prieteni în preajma cărora să mă simt împlinita, ...aş fi depăşit acest moment de neîncredere, frică, lene şi slăbiciune care mă împiedică acum să pornesc în forţă spre ţelul de a deveni o persoană de care să fiu mândra.

Auriul

Peştişor aurişor,
îţi şoptesc încetişor,
stai aici în palma mea
şi ascultă ruga mea.

Fă-mă fericit!
Să mă simt iubit,
cu bani, împlinit,
sănătos, bun de trăit,
fă-mă fericit!

Să strâng în pumni destinul,
să nu-i mai simt pelinul.
Fă-mă fericit!
Frumos, bogat şi iubit!

Şi cum şopteam încetişor
ce vroiam de la peştişor..
observai că.. a murit..
deshidratat.. peştişorul aurit.
Şi-aşa ruga mi-a pierit.
De aia nu-s nici bogat, nici fericit,
nici sănătos şi nici iubitPeştişor aurişor,
îţi şoptesc încetişor,
stai aici în palma mea
şi ascultă ruga mea.

Luni

Sunt deja cateva ore bune si comestibile de cand ma ascund aici in vagauna asta sa nu te aud , sa nu de vad , sa nu te simt. Trebuie sa plec caci aici nu e de mine. Vrei sa te iau cu mine ? Adica , tu crezi ca poti suporta totul ? Eu nu cred . Sincer. Ce zici de un ceai cald ? Vrei ? Si eu. Unde ? Intr-o cafenea mica ? Asa ma gandeam si eu. Iti simt respiratia calda tot mai aproape. Te vreau. Ironic mint o figura de mult stearsa din albumul de poze. Ironic iti soptesc ca m-am oprit aici doar ca sa imi fac rau. Oare tie iti pare rau sa ma vezi ? Sau e doar imaginatia mea ? Nu stiu. Te pierd in atatea imagini sacadate rulate pe acelasi film din nou si din nou . Imi trag din mine tot ce a mai ramas dupa tine. Ceai si servetele imbibate cu putin ud ai lasat in urma. E tot ce mai am de la tine. Nicio poza care sa o pun pe noptiera , nicio scrisoare care sa o tin ascunsa bine si sa o citesc cand tu nu mai esti sa imi soptesti aceleasi cuvinte. Uita. " Nu te mai cant in versuri niciodata, mai mult in drumul tau nu am sa ies. Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovat si n-am sa spun ca nu m-ai inteles. " ( Pittis - Ultima Scrisoare )