O noua viata

Uneori.. în viaţa noastră apar îngeri care-şi ascund aripile împachetându-le în ochii caprui ai unui copil. Câteodată, când copilul plânge, vezi cum îngerul îşi întinde câte o aripă amorţită. Tu zici că-s lacrimi. Dar eu ştiu că sunt penele ascunse, pene care cad deoarece în aripă zvâcneşte durerea naşterii unei noi pene, unui nou vis.. Ceilalţi zic că micuţul copil plânge din senin. Dar eu ştiu că în sufletul său stă ascuns un înger care-şi întinde aripile. Copilul nu plânge. Visează. Visează zborul spre "Marele Albastru".. iar când copilaşul aleargă.. ceilalţi.. neştiutori, spun că are prea multă energie şi aleargă.. şi atât. Dar eu ştiu că amintirea zborului îi este atât de puternic înrădăcinată în privire, în inimă şi în mâini, încât banala alergare devine cea mai mistuitoare încercare de zbor. Şi copilul... frânt de oboseală.. cade la pământ şi doarme. Nu doarme. Visează. Visează zborul din care s-a întruchipat un înger în privirea unui copil cu ochi caprui.

Am cunoscut un copilaş cu aripi de înger în ochii-i căprui. În cateva luni, îngerul işi va întinde aripile cuprinzând şi ochii mei. E povestea mea şi a lui(şi a celor ce fac parte din viaţa sa). Povestea unor copii care au invăţat să viseze, hrănind prin visele si lacrimile lor aripile mereu flămânde ale îngerului din ochii lor.

Uneori... în viaţa noastră apar îngeri în ochii albastri,caprui,verzi ai unui prieten. Tot uneori oamenii dragi ţie pleacă.. Şi iau cu ei o aripă cu care îşi continuă zborul.. iar tu rămâi cu cealaltă şi observi că e frântă... Locul unde era "mijlocul aripilor" este acum marginea dureroasă a unui vis din copilărie. Şi doare.. pentru că tu trebuie să-ţi continui zborul.. să înveţi să zbori mai departe.

Au trecut doar câteva zile...
Acum... îmi strâng penele şi plec

Un pas mare, un pas mic

Cerul se deschidea albastru deasupra frunţilor noastre
îmbrobodite de vise
când începurăm să ne depărtăm de casa părintească -
tu cu pasul mai mare, eu cu pasul mai mic..

Mergeam tot mai repede.. până când am ieşit din lumea copilăriei
şi am intrat în lumea în care tot ce visasem până atunci
începea să se plăsmuiască sub ochii noştri..
Eram copii de împărat, apoi piraţi, apoi fauni, sirene
iar măştile intrau pe rând şi se topeau în mersul nostr'..
tu cu pasul mai mare, eu cu pasul mai mic..

Şi tot înaintam în viaţă şi în ani
şi găseam alte măşti pe care să le purtăm,
pe care le visasem înainte să-nvăţăm să păşim..
tu cu pasul mai mare, eu cu pasul mai mic..

Până când.. după o răscruce.. nu te-am mai zărit..
căci tu aveai pasul mai mare.. iar eu - pasul mai mic