Ma cheama sa cant

Acum viaţa mă cheamă înapoi,
mă cheamă să-mi descui uşa, să-mi sparg zăvoarele
şi să-mi deschid larg ferestrele,
să las soarele să răsară din nou peste sufletul meu..

Mă cheamă să cânt din nou..
să ne ştergem încet praful de pe coarde
şi să ne-adâncim în bemoli
până când n-om mai şti
dacă noi cântăm
sau dacă-s doar şoapte..

Iar vântul de la răsărit
începe-ncet să bată,
Infiorat
de ce-am cântat,
începe-ncet să bată..

Dragoste= Valiza?!

Dragostea e o valiză
Ce o târâi după tine.
În orice culoare – îţi vine bine
Iar pentru excepţii – îţi trebuie viză.


I-am pierdut o roată
Demult, într-o gară din sud.
Am plâns.. de era să ud
Cu sufletul meu gara toată.


Într-un port, a fost zgâriată de cineva
În trecere, complet neintenţionat.
El, fireşte, a uitat.
Dar semnul a rămas pe undeva.

Cineva a vrut s-o fure odată.
M-am speriat şi am fugit
Şi l-am lăsat cu mânerul în mână, nedumerit,
Sperând să nu-l mai văd niciodată.


Şi-am rămas singură cu valiza în braţe –
Fără o roată, fără mâner, zgâriată,
Doar eu cu valiza mea colorată,
Cautând un balon la cer să mă înalţe.


Am târâit valiza după mine
Prin ploi şi nopţi, porturi şi-oraşe,
Văzându-mă mică în lumi uriaşe,
Şi-era albastră.. şi-mi venea bine.

Degeaba

"Tot ceea ce nu contează veşnic
este o veşnică inutilitate."
(C.S. Lewis)



Frumos spus. Dar.. este mai puţin frumos când mă gândesc în câte "inutilităţi" mă scald în fiecare zi.. cât timp pierd aiurea.. facând.. mirificul NIMIC! NIMICUL este un fenomen care se extinde uluitor de repede şi nesimţit (nici nu simţim când ne atinge..;)) ). Sorb din nimicul inutil des... şi mă întreb de ce sunt atât de secătuită, de ce nu sunt satisfăcută de ceea ce fac, de ceea ce sunt.

Îmi place să gândesc în termenii lui "azi": azi trebuie să fac aia.. aia... aia... şi.. dacă reuşesc să fac ceea ce îmi propun, simt o oarecare satisfacţie. Dacă nu... este şi mâine o zi. Şi.. nimicul se extinde de la o zi la alta... gândesc în "azi" = gândesc în "nimic".

Cum ar fi să gândesc în "veşnicie"? Ce anume din ceea ce fac va conta în veşnicie? Oare făcutul temelor va conta? :)) Nu prea cred. Dar va conta faptul că voi fi învăţat să fiu responsabilă şi să îmi îndeplinesc îndatoririle. "Cei ce sunt credincioşi în lucrurile mici vor fi credincioşi şi în lucrurile mari"... Oare statul pe mess va conta? :)) :)) hm... nu prea cred... adică.. pierd o grămada de timp pe mess. Inutilitate... Vor conta relaţiile mele şi ceea ce voi fi învăţat din ele.. va conta cât de mult am iubit.. dar.. chiar nu cred că messul este o modalitate foarte inteligentă de a investi în relaţii.

Poate pentru unii este prea mult să audă că trebuie să facă lucruri care vor conta în veşnicie. Ei bine... îmi pare rău pentru ei. Dar am şi pentru ei un exemplu: imaginează-ţi că eşti în clasa a 12-a şi vrei să dai la facultatea de arhitectură. A.. uitasem să menţionez: tu înveţi la un liceu teoretic. Ce vei face? Vei amâna pregătirea de pe o zi pe alta.. gândindu-te că ai atâtea alte lucruri urgente de făcut.. că trebuie să vorbeşti pe mess cu X cu care nu ai mai vorbit de nu ştiu când.. vei amâna pregătirea de pe o zi pe alta... sau vei începe să îţi calculezi bine timpul şi te vei ţine de pregătire (şi vei desena o grămada.. ) ca să intri la facultate?

Viaţa ta e un fel de pregătire pentru viaţa adevărată. Calculează-ţi bine timpul. El trece.. iar tu te vei găsi prins în NIMICUL INUTIL.

Aminteşte-ţi: tot ceea ce nu contează veşnic este o veşnică inutilitate. Dar nu folosi acest principiu drept pretext ca să nu mai faci anumite lucruri doar pentru că nu ai chef :D

Tu cu cine votezi?

Deoarece nu se mai poate cu actuala echipă guvernamentală, Astia s-au gândit să aducă 12 experţi japonezi pe posturile
de miniştrii.

Iată cele 12 nume de miniştrii :
1. Nimika Nuymoka
2. Yaspaga Shidute
3. Wreypostu Daybanu
4. Undeypliku Katesparg
5. Skimbaley Inparay
6. Winoakuma Kusuma
7. Furatzara Kutotu
8. Bagabany Labayatu
9. Totkumita Madeskurk
10.Nufurytu Furyo
11.Latrukata Wikushpaga
12.Yopapnumay Kiolanu

Vai de capul lor de "intelectuali"..."Sefii" Romaniei

Ridica-ti privirea

Dragul meu, ridică-ţi ochii spre cer
când cerul nu va mai fi albastru, senin.
Nu-i căuta albastrul în ţărână. Atât îţi cer.
Nu te uita că e de nori, de fum, de lacrimi plin.

Nu-i căuta albastrul nici în lacrimile ce-ţi curg
brăzdându-ţi adânc obrajii. Când asupra lor te apleci
îţi vezi propria suferinţă.. nu vezi răsăritul sau un amurg
oglindit. Nu te uita în jos, chiar dacă lacrimile-ţi sunt reci.

Nu căuta albastrul unde nu-i. Aşteaptă..
Cerul e mereu albastru.. dacă de nori e-acoperit
nu-nseamnă că s-a schimbat.. o să treacă..
repet: aşteaptă.. albastrul n-a pierit.

Când va fi noapte, să ştii că la fel a rămas.
Da.. cerul .. doar că acum îi vezi stelele şi luna.
Albastrul s-a întunecat în lumină.. peste un ceas
sau veacuri.. albastrul îţi va fi cununa..

... in nori

Sunt cu capul în nori.
Aici, precipitaţiile sunt sub formă de curcubee.
Un curcubeu înfăşoară doi sori:
unul e al tău, celălalt e-ascuns în visele mele.

Am prins curcubeul de coadă
şi drumul nu-i mai dau: îl ţin între pleoape
şi-aştept ca ochii mei să vadă
soarele tău. Dar acum e noapte..

Te-am visat. Nu te mai văzusem demult.
Erai tu. Păreai aşa natural, erai aşa de frumos
şi îţi vorbeam , plângeam, încercam să te-ascult
dar nu-nţelegeam cuvintele tale. Eram prea "de folos"

Când m-am trezit.. ai dispărut...
aşa că m-am culcat repede înapoi
alergând, strigând, dorind să visez mai mult..
dar.. un ocean de sori şi-un curcubeu, se află între noi..

Alta matematica

Am încercat să te scad, să te-anulez din vise şi din gânduri.
Te notasem cu zero şi m-aşteptam să fii nul.
Dar tu.. fără să te fi chemat, te aflai în spaţiul dintre rânduri.
Erai acolo, oriunde.. şi totuşi.. erai nul.

Când te-am notat cu un infinit,
împărţeam totul la tine
şi obţineam zerouri limitate. Iar când m-am împărţit
şi eu.. n-a mai rămas nimic din mine.

Ai fost o vreme "infinit". Te căutam în toate,
nu te găseam deloc. Când eşti, când dispari şi taci,
când apari, când te ascunzi.. fără reguli sau formule care poate
te-ar fi ţinut să fii "ceva". Ce faci?

Am încercat în secunde să te măsor
şi o mie de ani întro clipă s-au stins când te-am pătruns,
dar zile fără număr în veacuri şi milenii mă frământă, mă dor
căci tu.. iar taci.. iar te-ai ascuns.

Nu te înţeleg în matematica mea.
Rămâi cu bine.. în lumea ta..

PS: Citeste si Nichita Stanescu-Alta matematica ;)

Ai mei "perfecti"

Mi-a plăcut să cred că unii oameni sunt perfecţi.
Aşa că i-am aşezat pe un piedestal şi i-am încoronat
cu idealurile mele de măreţ, sublim şi minunat.
Mă uitam cu admiraţie la ei.. erau perfecţi.

Unul dintre ei vorbea atât de frumos şi cutremurător
încât, fermecată, m-am gândit că toţi ar trebui să vorbească
atât de profund şi cu-asemenea putere neomenească.
Şi-am pus această "coroană" pe capul tuturor.

Un altul cânta, altul scria, altul era....
Fiecare făcea sau era ceva minunat
şi-am strâns toate coroanele şi le-am aşezat
cu grijă pe fruntea perfectă ce-ncepuse-a se pleca..

Şi oamenii mei perfecţi stăteau obosiţi şi apăsaţi
sub coroane pe care nici eu nu le purtam..
Dar ce conta? Erau oamenii mei perfecţi
ce deveneau şi mai perfecţi pe măsură ce-i perfecţionam..

Ne dorim pace mondiala.. dar traim in razboi cu fratii si vecinii nostri. Daca ar fi razboi.. poate am ne-am iubi mai mult aproapele, stiind ca exsita posibilitatea ca ori noi, ori el sa nu mai fie. Ne uitam la televizor si ramanem socati urmarind imaginile cu victimele nevinovate ale razboaielor. Ne mai uitam si pe Animal Planet si suntem sensibilizati de mieunatul tragic al unei pisicute care
nu a mai mancat de o saptamana si se taraie pe trotuar si ne intrebam cum pot oamenii sa permita ca un animal mic si inocent sa sufere asa. Dar langa noi se afla atatia oameni care nu au unde sta si nu au ce manca.. dar mana lor intinsa o vedem in fiecare zi. Asa ca devine o piesa de decor. Mergem pe strada si vedem "trotuarul si o mana intinsa" si trecem mai departe. Acesta este decorul citadin!

Suntem ingroziti cand auzim ca "in alta parte", "cineva necunoscut" traieste o trauma. Si ne place sa auzim vesti ca "acel cineva necunoscut" si-a revenit in mod miraculos si prietenii lui apropiati l-au sprijinit si asa mai departe. Dar cand cineva apropiat noua traieste o drama sau o trauma.. noi... noi suntem prea ocupati cu scoala sau cu serviciul, cu familia noastra sau cu propriul nostru eu si.. ne gandim ca se va gasi altcineva care sa ii fie alaturi. Nu noi..

E mai usor sa simti impreuna cu cineva pe care nu-l cunosti decat sa iti pese de cei de langa tine pentru care ar trebui sa te implici clipa de clipa. Cei din jurul tau devin, pe zi ce trece, simple obiecte de decor care se invechesc pe nesimtite. Te obisnuiesti cu ei si nu ii mai iubesti ca la inceput. Dar e asa fascinant sa cunosti pe cineva nou! Sau macar sa auzi despre cineva care face ceva emotionant si sa il admiri si sa iti doresti sa fii in preajma lui! Dar.. si "acel cineva emotionant" va deveni o piesa de decor.

Acesta este un manifest impotriva pacii mondiale. Cand sunt razboaie, oamenii devin mai umani. Iubesc mai mult. Iubesc pentru ca s-ar putea ca a doua zi sau in clipa urmatoare sa nu mai traiasca. Iubesc si se sacrifica.

Dar cand oamenii traiesc bine... construiesc, nesimtit, nesimtiti, pe nesimtite, un cadru confortabil in care totul devine o simpla piesa de decor.

Confortul si obisnuinta.. sunt mai grave decat razboiul. Ucid mai mult. Ucid ceea ce este viu in tine. Razboiul ucide doar trupul, dar acestea iti ucid duhul. Sau macar il schilodesc.

Incepeti razboaie, poate se mai trezesc oamenii! Poate o sa il caute mai mult pe Dumnezeu! Poate se vor gandi mai mult la viata ! Poate vor invata sa isi traiasca clipa cu intelepciune! Poate vor invata sa iubeasca!

Doar atat?

Mă întrebam uneori dacă mai trăieşti
în spatele fotografiilor prăfuite.
Aşa că le-am decupat ochii,
am privit pe furiş spre stânga,
spre dreapta,
am privit pe furiş prin tine..

Da.. aşa e..
e doar hârtie..

Numele tau

Dacă aş uita cum te cheamă
nu te-aş mai striga deloc.
Doar dacă aş uita cum te cheamă
aş tăcea.

Vorbesc mult. Poate numele tău
are o grămada de nume
şi de aceea vorbesc mult.
Ce ştii tu.. de fiecare dată când rostesc un cuvânt
sper ca acela să fie numele tău.

Poate chiar am uitat cum te cheamă..
vorbesc mult,
poate vei răspunde unui cuvânt, unui nume.
Cum te cheamă? Doare?

Strâng în pumni..
Doare numele tău..

Intuneric

Doamne, drumul pe care merg acum
e inecat in intuneric
iar intunericul ma prinde de glezne
asemeni degetelor lungi ale unei ape reci
ce ma-nfasoara si-mi taie rasuflarea.

Doamne, intunericul mi-a cuprins genunchii
ce cad prea rar in rugaciune..
iar rugaciunile devin
un strigat stins si inecat de plans..
imi tremura genunchii
zdrobiti de intuneric.

Si ochii, buzele si umerii
cuprinsi de intuneric
s-apleaca si se-ndoaie
si sunt cuprinsi de apa..
Pana cand?
Cand ai sa Te-arati?
In jur e numai apa.

Spectacol

Un mesaj pentru copiii/tinerii care vor sa faca muzica: iti trebuie talent si apoi investitii, nu invers!
Cenaclul nostru este si va fi mereu deschis copiilor si tinerilor talentati care doresc sa cante o muzica frumoasa scrisa pe versuri de calitate . Genul major de muzica pe care il promovam este muzica folk acompaniata la chitara . In cadrul repetitiilor ( care sunt gratuite ) facem si curs de chitara , nu numai vocal .
Observ ca foarte multi tineri isi cumpara chitari si vor deodata sa cante muzica rock . Cred ca majoritatea dintrei ei se afala intr-o mare eroare din doua motive :
1.Nu i-a testat nimeni ca sa le spuna ca au talent la muzica .
2.Nu stiu aproape nimic despre muzica
Recomand tinerilor entuziasti care doresc sa faca muzica sa treaca un pic si pe la noi la cenaclu sa stam de vorba poate putem sa le dam un sfat .Unii dintre ei isi forteaza parintii sa le cumpere chiar lucruri mai sofisticate cum ar fi amplificatoare , mixere si efecte fara ca sa fi inceput macar sa patrunda acest domeniu foarte greu al muzicii . Eu cred ca lucrurile trebuie luate treptat .Nu se poate sari peste niste etape de pregatire !
Asadar suntem deschisi si spre dialog . Va astept cu mare drag sa veniti la repetitiile noastre , sa stam de vorba , sa ne ascultati cum cantam live si noi sa va ascultam pe voi chiar daca nu vreti sa faceti parte din cenaclul nostru .Consider ca orice schimb de experienta este binevenit .
De asemenea va rog sa ne scuzati de pe acum cei care veti fi respinsi , cei care veti " pica " testarea noastra .Nu putem accepta in cenaclul nostru decat copii si tineri foarte talentati pentru ca aici noi facem performanta nu invatamant de mase .Testarea este destul de directa si rapida si de aceea poate parea un pic cam dura .Motivul este ca nu avem timp sa ne intindem prea mult cu testarile pentru ca avem si repetitii de facut la intalnirile noastre .

Norii

Norii albi
goneau pe cerul înnoptat
spre dimineaţa următoare
încât pământul
părea că şi-a pierdut orice sfoară, pârghie sau degete
prin care se agăţa de cer
iar cerul a luat-o razna,
jucând în jurul lui.

Norii nemişcaţi pluteau spre alt răsărit,
agăţând colţul privirii şi al sufletului
şi trăgându-l printre munţi.
În urmă, rămâne un gol.
Poate mi-l va umple o avalanşă... poate-l va umple
cu vârfuri de munţi.

Norii goneau spre ziua de mâine
agăţând vârfuri de crengi, acoperişuri,
agăţând vârful degetelor
pe care le-ndreptasem aievea
să-ţi desluşesc chipul în întuneric.
Erai doar o iluzie. Un abur.
La fel ca norii de pe cer
şi timpul pierdut printre ei..

Adevarata fata

-Buna, Florica! Ce faci?
-Mersi,bine!
Te iubesc Florica, spune el transpirand de emotie. ( era idiot, spunanadu-i "te iubesc", cararea pe mijloc ii dadea un aer si mai stupid)
Si eu! Mai mult ca orice pe lume!spuse ea. Te iubesc mult Gigel!
( cu ce drept sa judec eu trairea Floricai? Ea, fata simpla...din provincie,profesoara. Cu aspiratii de titularizare si..cariera didactica. Hmm...Florica,nume de profesoara. Florica? Da,ea e importanta,e profa de Socio-Umane...si are aspiratii cum sa le numim: intelectuale; sa-si dea gradul I, sa arate ca stie, ca poate, ca vrea. Iar elevii trebuie sa o asculte, sa-i soarba stiinta far' de stiinta, sa fie disciplinati ca doar deh.. sunt viitoare cadre didactice)
-Eu... Florica, contribui prin activitatea mea, la formarea viitorilor invatatori,a cadrelor didactice de maine. Eu,Florica, asigur patriei un luminos viitor. Dar nu vad bezna in care imi duc existenta. (Florica nu e o persoana.Nu e ea, e.....EA.E paradigma, e modelul negativ al pervertirii interioare,al mortii precoce.)
( Florica, viitoare mama,El....tanar asistent universitar,iarna poarta indispensabili, sa nu raceasca.Sau, mai pe romaneste...izmene. La consiliile profesorale e important, sta picior peste picior si i se vede bucata de "indispensabil".Peroreaza despre viitorul invatamantului si despre sanctiunile disciplinare ale nesimtitei de eleve care nu l-a salutat si a chiulit de la ora.Iar Florica il divinizeaza...Seara, in pat, dialogheaza despre note si ce s-a discutat la consiliu.Si....isi perpetueaza specia, printr-un ingeras, micutzul X-ulica,ce va avea un viitor luminos, cu doi parinti intelectuali...El se spala mai rar iarna pe cap, poate raci.Are putine sacouri si alea cu matreata, de la caciula pe care o poarta cateva luni pe an. Ea, Florica, isi face permanent,la coaforul de cartier, ca doar nah...maine va preda elevilor. Are emotii, isi va da deful sau gradul II si o va asista directoarea la ora.Va spune fetelor pe numele de familie, ca nah,asa e mai...profesoara... Vara, se va duce in clasicul concediu pe litoral, la pret redus, bilet prin sindicat, luat de la FSLI. Vai!!Daca sta prea mult la soare, se inroseste, e blonda si se face ca racul, dar pe cine intereseaza?! Gigel priveste, inghitind in sec la doua tipe de vreo 17-18 ani. Si apoi ii spune Floricai:...-Draga, ce tineret mai avem, uite asa se duce tara de rapa...Florica se uita la randu-i la cel cu piept paros de pe cearceaful de alturi si ce gandeste:Pai da, asta are bani, nu ca idiotul de sot.Ei, dar..lasa, sunt intelectuala, el ma iubeste.
Se pregatesc apoi, veniti din concediu, de planificarile anuale)
-Gigel, maine am lectie deschisa! Vine doamna directoare si cu inspectoarea X-ulescu Protopopescu.
-Lasa, tu esti asa de pregatita Florica, te vei descurca!
(El, cand vine acasa si ea e la,ore, acceseaza site-uri porno...Ea, nefericita, da anunturi pe matrimoniale pe net. Si mai apoi X-ulica suge nevinovat suzeta, cu un viitor(cica) luminos asigurat.)

SPUNE-MI! Esti de acord cu familii dintr-astea? Care habar nu au ce sunt? Care traiesc din prejudecati si se inseala pe ei, el pe el si apoi pe ea, ea pe ea si apoi pe el?? Si totusi...sunt atatea familii asa...

CRIZA LECTURII??

COMUNICAREA SI (INTER)CUNOASTEREA

Lucrand impreuna la acest proiect,am constatat cateva aspecte noi ale caracterului colegei mele,Alina. Aceasta are un stil de comunicare pro-activ si persuasiv. Stie sa-si impuna punctul de vedere intr-un mod adecvat si nederanjant. Ce am mai apreciat la ea,este faptul ca primeste feed-backul intr-un mod defensiv si accepta ceea ce i se spune si il transmite la randu-i incepand mereu cu ceva pozitiv,concret si mereu este descriptiva si nu evaluativa. Am mai observat la ea faptul ca mereu avea o pozitie relaxata,privirea ii era semnificativa,nu folosea foarte multe pauze de vorbire si avea mereu miscrile subtile. Ce am mai observat la colega mea este faptul ca se vocaliza de fiecare data pe vorbitor,pastra contactul vizual si imi acorda atentie sentimentelor. Ca o concluzie pot scrie despre Alina ca este un partener de comunicare in care te poti baza ,in care poti avea incredere si care cu siguranta nu te va dezamagi.

Un nod

In fiecare vis mai fac un nod
sa nu raman uitata pe un pod;
in fiecare dor agat o amintire
sa nu ma fure apa-ntr-o clipire;
in fiecare drum strivesc o piatra
sa nu se stinga lacrima in vatra;
in fiecare suflet ma strecor
sa fu plecarii tristul cititor;
in fiecare EU ma simt pierduta
si-alerg din stei in stei precum o ciuta.

Gandul

Gandul noptii m-a pierdut in zi,
in lumina soarelui de primavara
care-a fost odata si nu va mai fi
decat vis tradat odinioara.

Gandul zile m-a gasit in noapte
omorand in noapte un pacat primar;
zgribulita-n luna, ascunsa de soapte,
mi-am sorbit otrava. Un ultim pahar!

Gandul vietii m-a ranit cu fumul
arderii cuvantului in dor,
vantu-a-mprastiat in spatiu scrumul
orelor cazute dintr-un nor.

Gandul sortii mi-a zambit discret
coborand in graba peste azi si ieri
si-mi ingana-n clipa acelasi secret
venit de aproape si de nicaieri.