Cerul se deschidea albastru deasupra frunţilor noastre
îmbrobodite de vise
când începurăm să ne depărtăm de casa părintească -
tu cu pasul mai mare, eu cu pasul mai mic..
Mergeam tot mai repede.. până când am ieşit din lumea copilăriei
şi am intrat în lumea în care tot ce visasem până atunci
începea să se plăsmuiască sub ochii noştri..
Eram copii de împărat, apoi piraţi, apoi fauni, sirene
iar măştile intrau pe rând şi se topeau în mersul nostr'..
tu cu pasul mai mare, eu cu pasul mai mic..
Şi tot înaintam în viaţă şi în ani
şi găseam alte măşti pe care să le purtăm,
pe care le visasem înainte să-nvăţăm să păşim..
tu cu pasul mai mare, eu cu pasul mai mic..
Până când.. după o răscruce.. nu te-am mai zărit..
căci tu aveai pasul mai mare.. iar eu - pasul mai mic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu