Mă întorc cu trenul acasă,
culegând de pe linia ferata
amintirile pe care le-am aruncat
din compartiment, sperând să le las uitate.
Dar de unde.. au rămas prinse între şine,
încolăcindu-se de ele,
aşteptând să mă întorc acasă.
Iar acum se urcă în compartiment
ca nişte şerpi blânzi
ce vor să doarmă în poala ta,
ca apoi tu să dormi în poala lor
şi să nu te mai trezeşti...
Şi aţipeam, lăsând şerpii
să mi se-ncolăcească înapoi
în jurul inimii şi-a minţii,
strângându-le una într-alta..
căci eu nu mai ştiu ce simt şi ce a fost cu mine.
Sau poate ştiu .. dar..
am ajuns în Iaşi. Iar trebuie să cobor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu