Nu am uitat

Nu am uitat…
M-am convins pe mine insami ca sunt amintiri din alta viata, amintirile unor ochi necunoscuti si limpezi, sperante prea puternice eliberate in realitatea goala. Astazi, insa, mi-am recunoscut privirea intr-un ciob de sticla si mi-am simtit inima luand-o la goana in intampinarea trecutului sperand, sperand cu disperare ca e tot acolo unde l-am uitat. Vreau sa te gasesc asa cum te-am lasat inainte sa incep sa sfasai cu mainile goale cerul de deasupra noastra. Vreau sa fi ramas incremenit intr-o clipa, asteptand sa-mi simti degetele reci impletindu-se cu ale tale, sa-mi ridic talpile barbare de pe visele pe care le-am strivit, sa te trezesti si sa ma urasti. Sa imi cer iertare si sa iti cad in brate, franta de nebunia pierduta in ziua de maine. Lasa-ma sa-ti sarut pleoapele inainte sa iti intalnesc privirea si imbraca-ma in bratele-ti calde cum ai facut de atatea ori. Sunt eu. Respira cu mine viata peste clipa care s-a sinucis pentru noi. Nu am uitat… Recunosc pieptul pe care m-am cuibarit copilareste si mainile care se jucau in parul meu. Iti ascult muzica inimii si cant impreuna cu ea…ii stiu versurile toate si Doamne, cat le mai iubesc! Tot timpul acesta m-am impleticit prin intuneric, speriata, nesigura, straina de mine, cand de fapt tu imi protejai umbra ce sovaia. Cum am putut sa te uit? Pe tine, care mi-ai intors fiecare zambet si mi-ai uscat fiecare lacrima… Imi amintesc orele prea scurte in care ma pierdeam in bratele tale, coplesita de explozia noutatii din sufletul meu, incremenita de iubire. Imi amintesc de tine, de caldura de sub genele-ti dese si de buzele care ma cautau infrigurate printre pernele moi. Imi amintesc de atentia ocrotitoare cu care imi ingrijeai ranile de copil prea curajos.
Imi amintesc de seara in care nu ti-ai deschis umbrela de dragul meu si mi-ai cuprins mana in palme in timp ce saream euforica in balti, chiar daca nu imi impartaseai nebunia, si hainele tale erau ude si lipite de piele, demonstrandu-mi inca odata ca ma iubesti cu adevarat.
Hai sa facem cunostinta din nou. Lasa-ma sa-ti tin eu mana atunci cand ai chef sa razi in cascade sau cand esti ingenunchiat de suferinta. Sa ne intoarcem pe varfuri la clipa suspendata in E(e)ternitate, sa nu o trezim inainte sa ne gaseasca imbratisati, asa cum ne-a lasat cu “mii” de ani in urma...