duminică, 4 iulie 2010

Cu cât mai proastă, cu atât mai bine

O cunoşti de ceva vreme şi ştii sigur că nu îşi foloseşte capul doar pe post de umeraş pentru coafuri. E deşteaptă, a dovedit-o cu fiecare ocazie şi aşa ţi-a câştigat o bună parte din admiraţia pe care i-o acorzi. Prin urmare, e normal să nu înţelegi de ce atunci când vorbeşti cu ea pare de-a dreptul analfabetă, dă în gropi, cade în lac, iese, apoi se aruncă în puţ. E de bine, pe cuvânt!
Cu cât o femeie deşteaptă pare mai proastă în preajma ta, cu atât te place mai mult. Aşa că ia ca un compliment fiecare bâlbă, fiecare dezacord, fiecare cuvânt pe care nu l-ai mai auzit niciodată (pentru că nu există). Vezi tu, mintea ei e prea ocupată cu… ţi-ar place ţie să ştii cu ce !
Dacă, din contră, îţi oferă răspunsuri coerente, corecte gramatical şi mai e şi amuzantă cu intenţie, n-ai decât să baţi la altă uşă, că acolo nu-i rost de musafiri. Cel puţin, nu de tine ! Pentru că nu îi trezeşti nicio emoţie. Se simte perfect în largul ei cu tine tocmai pentru că nu e interesată de părerea ta şi ultima ei intenţie e să te impresioneze.
Nu te grăbi să îţi schimbi părerea despre sănătatea ei mintală dacă, din greşeală, îţi urează “noapte bună” înainte să mănânci, dacă îţi spune o propoziţie într-un singur cuvânt format din primele litere ale cuvintelor care ar fi trebuit spuse sau dacă la despărţire te anunţă că o sa vă vedeţi “în ziua de mâine”.
Acordă-i timp şi râzi doar discret, pe sub mustaţă. În cele din urmă o să-i obosească hormonii de la atâta alergare şi în timp ce o să tragă ei un pui de somn o să revină la conducere materia cenuşie. Nu te speria, nu a dispărut în niciun moment, a fost doar învinsă de efectul pe care tu îl ai asupra ei.

Niciun comentariu: