Androginul in prezent

Atunci când androginul fu zdrobit de pământ,
jumătate de trup fugi spre apus, şchiopătând,
jumătate de trup spre răsărit, pe brânci, plângând,
blestemate să se caute, să se strige-n vânt..

Şi deodată se treziră înconjurate de zeci de jumătăţi
care strigă.. nume.. încearcă să se recunoască
şi, crezând că s-au găsit, încep să se lipească.
Dar.. vai.. între două jumătăţi.. sunt inegalităţi!

Şi jumătăţile inegale se-aruncă una-n alta, în braţe se strâng,
încearcă, disperate, să-şi taie aripile ce nu se potrivesc
dar tot mai mult, tot mai adânc se rănesc
şi, despărţindu-se, jumătăţile ciopârţite plâng..

Jumătăţile frumosului androgin arată acum
ca un pumn de ţărână îndelung frământat,
măcinat. zgâriat, fărâmiţat, dezaripat..
oh.. frumosul androgin.. s-a rătăcit pe drum!

Şi când jumătăţile se regăsesc
se strâng încet în braţe, îşi unesc aripile frânte,
îşi soptesc ... cuvinte.. întregind zborul într-un infinit de clipe
şi, redevenind "androgin", se iubesc..

Şi azi vezi atâtea jumătăţi disperate
care se lipesc de orice ciot, fără să gândească,
îşi smulg aripile, chinuindu-se să iubească
şi nu ştiu să aştepte, să se păstreze intacte..

Nu ştiu că pe măsură ce se lipesc de tot mai multe jumătăţi
pierd din inima ce-o aveau în androgin..
se izbesc una-n alta, pasional, se supun unui chin
inutil şi devin... cincimi, zecimi, sutimi de jumătăţi..