Lorelay

La prima vedere, iti pare ideala, fata cuminte, sfioasa si la locul ei. Intr-un fel ai dreptate, dar mult mai mult decat ai dreptate, gresesti. Oricand o sa crezi ca o cunosti cu adevarat, nu o sa ai in palme decat un capat al firului de ata care duce spre sufletul ei. Ca sa ajungi la celalalt capat trebuie sa fii cel putin extraordinar. Ea e o persoana a contrastelor. Nu o sa stii niciodata ce se ascunde in spatele ochilor mari si frumosi, cu genele cele mai lungi si arcuite pe care le-ai vazut vreodata. Sa nu te uiti la ei prea mult, pentru ca o sa ajunga sa te bantuie precum o fantoma palida dintr-o carte al carei titlu l-ai uitat. Da, o sa ti se para ca ochii ei pot zambi fara gura, si o sa ai dreptate. Delicatetea gesturilor ei o sa te hipnotizeze, dar nu te sfii sa o studiezi indelung – e prea visatoare ca sa observe. Am incercat sa nu spun ca “e o persoana deosebita”, pentru ca asta e parerea mea despre toti cei carora le-am oferit un loc special in sufletul meu, dar cliseul acesta e atat de valabil in cazul ei, incat nu ma pot abtine. E o persoana deosebita! Se bucura de viata la fel cum se bucura insetatul care gaseste un izvor in desert. Lucrurile pe care majoritatea oamenilor nu le observa, au pentru ea o importanta nemarginita. O incanta fiecare apus si rasarit, fiecare zi de vara, fiecare stea de pe cer, fiecare picatura de ploaie care nu o atinge, o doare…
Uneori priveste cuminte la copilasi cu parul cret, alteori la motociclete zgomotoase, tatuaje si geci de piele. Daca o cunosti, inseamna ca sunteti prieteni. Felul ei de a fi atrage oameni din toate sortimentele si toti o vor in preajma lor. Daca vreodata s-ar hotari sa intre in politica, ar fi singura persoana din acest domeniu despre care nimeni nu ar vorbi urat. Cum de ce? Pentru ca e o persoana deosebita, nu v-am spus? Nu ar fi niciodata nepoliticoasa sau rautacioasa cu cineva. Necuratul insusi ar primi, eventual, o privire uracioasa din partea ei pentru toate relele pe care le-a savarsit.
M-am gandit mult la pseudonimul ei si in sfarsit am ajuns la “Lorelay” din “Gilmore girls” pentru ca nu imi pot imagina o asemanare mai buna. Nu mi-e greu sa inchid ochii si sa o vizualizez pe ea peste 20 de ani. Acelasi chip frumos, cald si iubitor, aceleasi dansuri timide ale gesturilor, acelasi par incredibil…Probabil ridurile din jurul gurii o sa ii fie putin mai accentuate, din cauza zambetului prietenos omniprezent. Stelutele de ras din privirea ei o sa isi pastreze intensitatea, iar pe sub perdeaua genelor dese o sa se vada aceleasi tarantule de pe fundul marii, care vor sa fie ochii ei.
Baiatul care o sa ii castige inima s-a nascut, probabil sub cea mai norocoasa stea. Insa, cel mai mult ii invidez pe micutii care o sa ii spuna “mama”. Ei nu o sa o auda niciodata spunand “Nu face asta, e periculos”, ci mai degraba “Distractie placuta!”, sau si mai probabil “Vin si eu! “. Ca si pe Lorelay Gilmore, o vad pe ea pictand peretii camerei pentru a indulci atmosfera, o vad realizand cu mainile ei cele mai frumoase si neasteptate cadouri, o vad sarbatorind zile obisnuite de joi cu entuziasmul pe care numai Craciunul il poate aduce cu sine, o vad dansand pe cele mai inalte tocuri pana dimineata, singura, la un chef plictisitor, la care nimeni nu se distreaza in afara de ea. O sa faca deseori lucruri dintre cele mai stranii, dar nu iti dai seama de ce nu poti sa o consideri nebuna. O sa privesti fascinat cum decupeaza bucati din noul covor, din motive doar de ea stiute si o sa fi tentat sa ii oferi ajutor. Nu te stradui sa intelegi de ce isi doreste cu ardoare un caine husky, in timp ce pisicile o inspaimanta – au incercat si altii. Nu, dragii mei. Lorelay a noastra nu batjocoreste clipele pretioase pe care fiecare zi ni le pune, generoasa, in stapanire. Ea stie sa faca limonada dulce din cele mai acre lamai ale sortii. Orice moment petrecut in preajma ei iti imbogateste sufletul mai mult decat orice carte citita.
“Lorelay” insasi e o lectie de viata. Fa cunostinta cu ea. Invat-o. Nu o sa te intorci neschimbat.