Dragostea e o valiză
Ce o târâi după tine.
În orice culoare – îţi vine bine
Iar pentru excepţii – îţi trebuie viză.
I-am pierdut o roată
Demult, într-o gară din sud.
Am plâns.. de era să ud
Cu sufletul meu gara toată.
Într-un port, a fost zgâriată de cineva
În trecere, complet neintenţionat.
El, fireşte, a uitat.
Dar semnul a rămas pe undeva.
Cineva a vrut s-o fure odată.
M-am speriat şi am fugit
Şi l-am lăsat cu mânerul în mână, nedumerit,
Sperând să nu-l mai văd niciodată.
Şi-am rămas singură cu valiza în braţe –
Fără o roată, fără mâner, zgâriată,
Doar eu cu valiza mea colorată,
Cautând un balon la cer să mă înalţe.
Am târâit valiza după mine
Prin ploi şi nopţi, porturi şi-oraşe,
Văzându-mă mică în lumi uriaşe,
Şi-era albastră.. şi-mi venea bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu