Ne dorim pace mondiala.. dar traim in razboi cu fratii si vecinii nostri. Daca ar fi razboi.. poate am ne-am iubi mai mult aproapele, stiind ca exsita posibilitatea ca ori noi, ori el sa nu mai fie. Ne uitam la televizor si ramanem socati urmarind imaginile cu victimele nevinovate ale razboaielor. Ne mai uitam si pe Animal Planet si suntem sensibilizati de mieunatul tragic al unei pisicute care
nu a mai mancat de o saptamana si se taraie pe trotuar si ne intrebam cum pot oamenii sa permita ca un animal mic si inocent sa sufere asa. Dar langa noi se afla atatia oameni care nu au unde sta si nu au ce manca.. dar mana lor intinsa o vedem in fiecare zi. Asa ca devine o piesa de decor. Mergem pe strada si vedem "trotuarul si o mana intinsa" si trecem mai departe. Acesta este decorul citadin!

Suntem ingroziti cand auzim ca "in alta parte", "cineva necunoscut" traieste o trauma. Si ne place sa auzim vesti ca "acel cineva necunoscut" si-a revenit in mod miraculos si prietenii lui apropiati l-au sprijinit si asa mai departe. Dar cand cineva apropiat noua traieste o drama sau o trauma.. noi... noi suntem prea ocupati cu scoala sau cu serviciul, cu familia noastra sau cu propriul nostru eu si.. ne gandim ca se va gasi altcineva care sa ii fie alaturi. Nu noi..

E mai usor sa simti impreuna cu cineva pe care nu-l cunosti decat sa iti pese de cei de langa tine pentru care ar trebui sa te implici clipa de clipa. Cei din jurul tau devin, pe zi ce trece, simple obiecte de decor care se invechesc pe nesimtite. Te obisnuiesti cu ei si nu ii mai iubesti ca la inceput. Dar e asa fascinant sa cunosti pe cineva nou! Sau macar sa auzi despre cineva care face ceva emotionant si sa il admiri si sa iti doresti sa fii in preajma lui! Dar.. si "acel cineva emotionant" va deveni o piesa de decor.

Acesta este un manifest impotriva pacii mondiale. Cand sunt razboaie, oamenii devin mai umani. Iubesc mai mult. Iubesc pentru ca s-ar putea ca a doua zi sau in clipa urmatoare sa nu mai traiasca. Iubesc si se sacrifica.

Dar cand oamenii traiesc bine... construiesc, nesimtit, nesimtiti, pe nesimtite, un cadru confortabil in care totul devine o simpla piesa de decor.

Confortul si obisnuinta.. sunt mai grave decat razboiul. Ucid mai mult. Ucid ceea ce este viu in tine. Razboiul ucide doar trupul, dar acestea iti ucid duhul. Sau macar il schilodesc.

Incepeti razboaie, poate se mai trezesc oamenii! Poate o sa il caute mai mult pe Dumnezeu! Poate se vor gandi mai mult la viata ! Poate vor invata sa isi traiasca clipa cu intelepciune! Poate vor invata sa iubeasca!