vineri, 26 martie 2010

Intuneric


Doamne, drumul pe care merg acum
e inecat in intuneric
iar intunericul ma prinde de glezne
asemeni degetelor lungi ale unei ape reci
ce ma-nfasoara si-mi taie rasuflarea.

Doamne, intunericul mi-a cuprins genunchii
ce cad prea rar in rugaciune..
iar rugaciunile devin
un strigat stins si inecat de plans..
imi tremura genunchii
zdrobiti de intuneric.

Si ochii, buzele si umerii
cuprinsi de intuneric
s-apleaca si se-ndoaie
si sunt cuprinsi de apa..
Pana cand?
Cand ai sa Te-arati?
In jur e numai apa.

Niciun comentariu: