Gandul noptii m-a pierdut in zi,
in lumina soarelui de primavara
care-a fost odata si nu va mai fi
decat vis tradat odinioara.
Gandul zile m-a gasit in noapte
omorand in noapte un pacat primar;
zgribulita-n luna, ascunsa de soapte,
mi-am sorbit otrava. Un ultim pahar!
Gandul vietii m-a ranit cu fumul
arderii cuvantului in dor,
vantu-a-mprastiat in spatiu scrumul
orelor cazute dintr-un nor.
Gandul sortii mi-a zambit discret
coborand in graba peste azi si ieri
si-mi ingana-n clipa acelasi secret
venit de aproape si de nicaieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu