Dragul meu, ridică-ţi ochii spre cer
când cerul nu va mai fi albastru, senin.
Nu-i căuta albastrul în ţărână. Atât îţi cer.
Nu te uita că e de nori, de fum, de lacrimi plin.
Nu-i căuta albastrul nici în lacrimile ce-ţi curg
brăzdându-ţi adânc obrajii. Când asupra lor te apleci
îţi vezi propria suferinţă.. nu vezi răsăritul sau un amurg
oglindit. Nu te uita în jos, chiar dacă lacrimile-ţi sunt reci.
Nu căuta albastrul unde nu-i. Aşteaptă..
Cerul e mereu albastru.. dacă de nori e-acoperit
nu-nseamnă că s-a schimbat.. o să treacă..
repet: aşteaptă.. albastrul n-a pierit.
Când va fi noapte, să ştii că la fel a rămas.
Da.. cerul .. doar că acum îi vezi stelele şi luna.
Albastrul s-a întunecat în lumină.. peste un ceas
sau veacuri.. albastrul îţi va fi cununa..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu